STP Timișoara Forum: Problemele Orașului - STP Timișoara Forum

Salt la continut

NOU! Am reusit recuperarea postarilor din vechea cafenea. Topicele importante au fost restaurate si contopite cu cele noi deschise.
Pagina 1 din 1
  • Nu puteti crea un topic nou
  • Nu puteti replica pe acest topic

Problemele Orașului „Ma priveste si pe mine”

#1 Guest_BENIAMIN MARIUS_*

  • Grup: Guests

Postat 11 noiembrie 2018 - 12:02

Cu acest topic sunt sigur ca voi tulbura linistea multor colegi forumisti, dar cele postate sunt o realitate ce ne priveste pe toti cetatenii orasului.
Nu sunt un forumist expert si nici nu ma pricep la compuneri (de text), insa vreau sa „termin de spart gheata” in ceea ce priveste problemele Timisoarei.
Voi incepe prin a cita un articol din 9 Noiembrie, postat pe Ziarul Timisoarei.

Falimentul Timisoarei

Citeaza

„Modelul Timișoara”. „Timișoara – oraș campion”. „Timișoara - oraș-ciupercă al dezvoltării românești”. „Mi-aș dori o Românie cu 40 de Timișoare”. Nu cu mult timp în urmă eram obișnuiți să auzim vorbindu-se doar astfel despre orașul nostru.

Încetul cu încetul, însă, în ultimii șase ani, lucrurile s-au schimbat. Atunci, în iunie 2012, Timișoara s-a aliniat la ceea ce însemna restul României, votând pentru prima dată la fel cu țara. Alegând, practic, să nu mai fie altfel. Iar roadele acestui vot acum ies, dureros aproape, la iveală. Timișoara se îndreaptă cu pași mari și siguri spre faliment - unul despre care singura problemă care se pune în momentul de față este cât timp mai poate fi amânat.

Problemele sunt mari, late, și le găsim peste tot. Nimic nu funcționează, parcă, așa cum trebuie. Ni se povestește că este extrem de normal faptul că societatea care se ocupă de termoficare face reparații la unitățile de învățământ, că este firesc ca societatea care se ocupă de transportul public să se ocupe de iluminatul stradal, că nu este nimic ieșit din comun ca societatea care se ocupă de spații verzi să se ocupe și de salubrizarea stradală. Dar hai să fim serioși - chiar vi se pare normal să fie așa?

Acestea sunt doar găselnițe de moment, variante nefirești pentru a acoperi incompetența administrației publice locale de a gestiona ceea ce prin lege este obligată să gestioneze. Dar nici măcar asta nu este problema cea mai mare a Timișoarei. Sunt altele, mult mai grave, pe care le știm, le vedem, de care ne lovim în fiecare zi, și împotriva cărora nimeni nu face absolut nimic.

De unde a început dezastrul

Poate sună prea pompos cuvântul „dezastru”, dar aceasta este situația reală cu care se confruntă Timișoara în momentul de față. Și totul a început nu de azi, de ieri, ci din anul 2013, o dată cu aprobarea primului buget local al Timișoarei din administrația Nicolae Robu.

Puțintică istorie, pentru cei care nu au urmărit ce s-a întâmplat în acest domeniu: în anul 2012, ultimul al administrației Ciuhandu, bugetul Timișoarei a atins impresionanta cifră de un miliard de lei. Timișoara era, practic, un oraș mare. Vin alegerile, vine noua administrație, vine un primar total dezinteresat, după cum o declara chiar el în campanie, de proiectele mici, oricât ar fi ele de importante pentru cetățeni; pentru El contau doar proiectele mari, proiectele uriașe, proiectele de dezvoltare în forță. Și încă un lucru: să arate că administrația lui este peste administrația anterioară, din toate punctele de vedere. Din acest ultim considerent, de altfel, la începutul anului 2013 primarul Nicolae Robu propune spre aprobare Consiliului Local un buget mamut, de 1,3 miliarde de lei - cu 30% mai mare decât ultimul buget al administrației Ciuhandu. A fost ceva lăudăroșenie, au fost interviuri, au fost postări pe facebook... și a venit sfârșitul anului, cu execuția bugetară. Moment în care s-a văzut că bugetul pe 2013 a fost unul total nerealist, întrucât veniturile din 2013 nu s-au aprobiat nici pe departe de estimările făcute pe genunchi la începutul anului. În anul 2014 - și următorii - nici nu s-a mai făcut nici un fel de tam-tam pe marginea bugetului local, întrucât acesta ajunsese din nou la nivelul din 2012, sau poate chiar puțin mai jos. De ce este, însă, bugetul pe 2013 începutul dezastrului?

Este doar o bănuială, dar care este bazată pe o logică elementară: atât timp cât la începutul anului a fost aprobat un buget de 1,3 miliarde lei, municipalitatea a angajat în baza acestuia cheltuieli de 1,3 miliarde. Dacă veniturile au fost, de exemplu, de numai un miliard de lei, ar fi rămas vreo 300 de milioane de lei cheltuieli angajate și neacoperite în realitate. Să le acoperi anul următor ar fi fost imposibil - nu ai cum să faci un buget din care mai mult de 30% să meargă doar pentru a acoperi restanțe din anul precedent. Așa că, din acel moment, au început să fie rostogolite datorii. Datorii care, firesc, atrag dobânzi, atrag penalități, atrag probleme.

Astăzi, conform informațiilor obținute în baza Legii 544 a accesului la informații de interes public pe diverse canale se estimează că Primăria Municipiului Timișoara are datorii de peste 500 de milioane de lei - altfel spus, datoriile municipalității sunt mai mari decât întregul buget al orașului pe o perioadă de jumătate de an.

Serviciile publice - în cap

De la datorii, firesc, încep să apară și probleme. Și nu, nu ne vom lega aici de întreținerea spațiilor verzi, pe care primarul Nicolae Robu se lăuda că a rezolvat-o la prețuri cu 70% mai mici decât în fosta administrație, dar care în realitate a costat de două ori mai mult - aceasta în condițiile în care o lungă perioadă de timp nu s-a lucrat deloc la întreținerea parcurilor și scuarurilor, iar acum o simplă plimbare prin cele mai importante astfel de zone din oraș este suficientă pentru a da măsura capacității actualei administrații chiar și de a întreține ceea ce a preluat.

Investiții noi? Ar fi Parcul Alpinet, unde sunt probleme încă de la inaugurare din cauza concentrației de fier din apa folosită pentru irigarea parcului, totul fiind acoperit de rugină, și Parcul Central, care teoretic este gata, inaugurat de prin luna martie a acestui an. Ah, nu este gata? Păi nu, nu este. Și mai și durează.

Bun, trecem la ceea ce ne doare cu adevărat. Și ne doare faptul că, de patru ani deja, Timișoara nu are dezinsecție și deratizare. Uitați-vă în jur și încercați să spuneți când ați văzut, înainte de ultimii doi - trei ani, șobolani plimbându-se nestingheriți prin oraș - deoarece acum este plin de ei. La fel cum vara este plin de țânțari și cum blocurile se umplu de gândaci de bucătărie. Toamna aceasta a adus o adevărată invazie de ploșnițe, iar cazurile de animale de companie sau chiar de copii mușcați de căpușe prin parcuri au ajuns să fie la ordinea zilei.

Iluminatul stradal, dat în grija Societății de Tansport Public Timișoara, funcționează haotic - atunci când funcționează. Iar cireașa de pe tort este salubrizarea stradală - sublimă, dar care lipsește cu desăvârșire.

Aici povestea a fost simplă: primăria a scos la licitație serviciul de salubrizare stradală, propunând o sumă maximă pentru plata acestuia. Singura ofertă venită a fost de la Retim, societate unde Consiliul Local este și acționar cu 50%, dar a cărei cerere era de vreo două ori mai mare decât suma maximă pe care primăria era dispusă să o plătească.

Retim și-a făcut, în aceste condiții treaba până la sfârșitul contractului, după care, de la 1 noiembrie, a anunțat că nu se va mai ocupa de salubrizarea stradală, rămânând doar să adune deșeurile menajere de la cetățeni și instituții. Bașca, a zis că Primăria îi mai și datorează vreo 5,6 milioane de lei pe serviciile prestate. Municipalitatea a anunțat o nouă licitație, al cărei termen de finalizare, în cel mai fericit caz, este estimat peste vreo trei luni. (În paranteză fie spus, este greu de crezut că această licitație se va termina cu bine; în condițiile în care nici la prima nu a venit vreun alt ofertant, și mai ales în condițiile în care cei ce ar veni nu vor avea parte și de ridicarea deșeurilor de la cetățeni). Până atunci, în mod excepțional, să se ocupe de salubrizarea stradală a fost delegată societatea Horticultura - societate a Consiliului Local, având ca obiect de activitate amenajarea și întreținerea spațiilor verzi, producerea și confecționarea de aranjamente florale, comercializarea produselor rezultate din activități proprii, confecționarea și montarea de mobilier urban. Acum, prin forța împrejurărilor, Horticultura se ocupă și de salubrizarea stradală, DAR: tot ce face Horticultura este să pună la dispoziție 20 de angajați a căror sarcină este să golească și să măture în jurul coșurilor de gunoi din Timișoara. De măturat/spălat străzi și trotuare, de curățenie în mijloacele de transport, de multe altele nici nu poate fi vorba. Și faceți un calcul simplu: 20 de oameni care trebuie să golească zilnic - uneori chiar de două ori pe zi - 2300 de coșuri de gunoi, să transporte gunoaiele adunate în ele, să facă și curat în jurul acestora. Este posibil? Nu prea. De aceea întreg orașul Timișoara, la acest început de noiembrie, arată ca după un asediu al gunoaielor. Cum va arăta peste încă trei luni? Nici nu dorim să ne imaginăm.

Singura șansă de a scăpa de această imagine dezolantă pare a fi venirea iernii și a zăpezii. Ca „noroc”, am putea să amintim aici faptul că Timișoara nu are, în momentul de față, nici contract de deszăpezire, drept pentru care, la o eventuală ninsoare mai puternică, nu se prea pune problema să se facă ceva ca zăpada care va acoperi gunoaiele să fie înlăturată.

Lăsând gluma la o parte, lipsa unor servicii de bază - deratizare, dezinsecție, salubrizare - este de natură să pericliteze însăși sănătatea și chiar dreptul la viață al tuturor cetățenilor orașului Timișoara. Cum s-a ajuns aici? Răspunsul îl găsiți în biroul conducătorului instituției de pe bv. C.D. Loga nr. 1.

Societăţile Consiliului Local

Una dintre cele mai „productive” societăți ale Consiliului Local Timișoara a fost Administrarea Domeniului Public. A fost, de altfel, și prima societate care avea să dispară. Motivul: promisiunea privind desființarea TelPark. Ce s-a întâmplat?

Societatea de Drumuri Municipale a absorbit ADP, TelPark a fost rebotezat în TimPark, tichetele de parcare au fost eliminate fiind păstrată doar plata cu telefonul mobil, cetățenii străini au fost scutiți de plata parcării, tarifele de parcare au crescut. Rezultatul - încasări mult mai mici comparativ cu anul 2012 în ciuda creșterii tarifelor și o sursă importantă de venituri la bugetul local îngropată.

Colterm trecuse de curând printr-un proces de retehnologizare, mai trebuia să fi construit doar un incinerator de deșeuri. La acest proiect s-a renunțat, iar orice încercare de revitalizare a societății a fost înăbușită din fașă. Astăzi, sediul Colterm din centrul orașului este executat silit, furnizorii refuză din ce în ce mai des să alimenteze societatea din cauza datoriilor, întreruperile în furnizarea căldurii și a apei calde menajere sunt la ordinea zilei, stocuri de cărbune pentru sezonul rece nu există și nici măcar nu se știe ce se va întâmpla la iarnă cu cei care sunt în continuare clienții sistemului centralizat.

Regia Autonomă de Transport a fost transformată de curând în societate comercială. Din lipsă de personal, ni se spune, cele mai bune șapte autobuze Mercedes au fost închiriate Primăriei Deva, pentru un tarif la care orice societate de închiriat autoturisme nu îți pune la dispoziție nici măcar un Logan. La proiectul lăsat de administrația Ciuhandu, de achiziționare a unor tramvaie noi pentru suma de 30 de milioane de euro, proiect pentru care fusese găsită inclusiv finanțarea, s-a renunțat, banii fiind aruncați în alte direcții. În schimb, tramvaiele vechi au fost trimise la „recondiționat”, rezultatul fiind vizibil - aproape că nu există tramvai Armonia care să nu se fi stricat cel puțin o dată de când a fost recepționat de Timișoara. Primarul se laudă că a crescut numărul de mijloace pe diverse linii, și ne dă și exemple: pe linia 4 acum sunt opt tramvaie în loc de șase - o linie pe care, până și la începutul anilor 90 circulau 12 tramvaie; pe linia 6, acum sunt două tramvaie în loc de zero - dar, oare, cum s-a ajuns la zero?; pe linia 5 avem patru microbuze în loc de trei, toate patru la un loc neavând nici măcar capacitatea unui tramvai - iar înainte această linie era deservită de trei tramvaie.S-au mai achiziționat două inutile minibuze electrice, care nu pot fi nici măcar înmatriculate în România. Iar de transportul cu vaporașele și de cum a fost dus până la capăt acest proiect, ce să mai vorbim... Angajații societății au întârzieri cu lunile de zile la plata salariilor, situația financiară este mai la pământ decât și-ar fi putut imagina cineva că va ajunge vreodată. Bașca, tot mai des circulă zvonul că transformarea regiei în societate comercială a avut la bază intenția de a o falimenta, astfel încât cineva anume să vină și să pună mâna pe terenurile aflate în patrimoniul acesteia. Care terenuri, între noi fie vorba, nu sunt puține - în Dâmbovița, pe Take Ionescu, bașca niște hectare pe Calea Buziașului, cu tot cu un PUZ pentru blocuri de zece etaje.

Dar cu timpul liber ce facem?

O întrebare legitimă, de altfel. Ce se întâmplă cu sportul, se vede cu ochiul liber. Echipa de fotbal importată de la Recaș la dorința primarului, după cinci ani și zeci de milioane de lei înghițite de la bugetul local, se află în clasamentul celei de-a doua ligi sub echipa suporterilor, pornită în același timp din liga a V-a și fără nici o susținere publică. Mai mult decât atât, echipa este și în insolvență, iar șansele pentru a scăpa de retrogradarea în liga a III-a și de faliment sunt pur ipotetice. Și această situație nici nu este chiar atât de gravă.

Mult mai rău stăm din punct de vedere cultural, în condițiile în care ne pregătim să preluăm titlul de Capitală Culturală Europeană în 2021. Teatrul German de Stat din Timișoara a fost complet dat peste cap de refuzul administrației conduse de Nicolae Robu de a-i întocmi un nou contract de management lui Lucian Vărșăndan; în ziua de astăzi, teatrul funcționează într-o stare de ilegalitate, pe care nimeni nu pare să se grăbească să o remedieze.

La Filarmonica Banatul lucrurile sunt și mai grave. Acolo s-a ajuns la proteste ale orchestrei în stradă, momentan fiind doar un moment de acalmie înaintea furtunii, deoarece informațiile din interior arată că nu se va ajunge la o soluție de compromis până în data de 11 noiembrie, dată la care urmează să reînceapă greva.

Cât îi privește pe operatorii culturali, situația este mai neagră decât a fost vreodată în istoria postdecembristă a Timișoarei. Festivaluri de tradiție au fost suspendate sau chiar au dispărut în lipsa unui aport finaciar din partea municipalității. În schimb, cei care au beneficiat de acest aport, au beneficiat de el mai mult pe hârtie, întrucât municipalitatea nu și-a achitat obligațiile financiare asumate prin contracte. Sunt tot mai dese cazurile de muzicieni din Timișoara care ajung să scrie inclusiv pe facebook faptul că au nevoie de ajutor pentru a primi de la primărie banii pentru prestații artistice din urmă cu câteva luni. Reprezentanții diferitelor asociații dau zilnic telefoane să vadă dacă Primăria le virează „ceva”. Un festival mare, precum Revolution, s-ar putea să nu se mai țină anul viitor tot din cauza restanțelor enorme ale municipalității. Timișoara Rocks! a apărut, a avut două ediții frumoase și a dispărut, fără un cuvânt. În schimb se finanțează un festival care se pare că îl are în spate pe city-managerul Timișoarei cu 160.000 de lei - un festival care s-a ținut într-un cort într-o zonă de locuințe, unde s-au vândut și bilete cu valori de până la 180 de lei și unde au cântat Paraziții și BUG Mafia până la șase dimineața. Pentru aniversarea Centenarului, mega-programul gândit de municipalitate îi aduce în fața timișorenilor pe Alexandra Stan, Bosquito și Ștefan Bănică jr. Halal...

Iar dacă sportul și cultura sunt cum sunt, putem să ne uităm ce se întâmplă și în alte zone destinate recreerii timișorenilor. Duceți-vă, de exemplu, la grădina zoologică. După faza tragică cu zebra, acolo nu s-a mai întâmplat nimic, nu s-a mai făcut nici o investiție. Este o grădină zoologică decrepită, tristă, care pare doar că își așteaptă sfârșitul.

Proiecte europene

Unul dintre cele mai importante instrumente aflate la dispoziția administrațiilor publice pentru investiții îl reprezintă accesarea de fonduri europene. Timișoara a fost un oraș campion la accesarea acestor fonduri, având nu mai puțin de 42 de proiecte, în valoare de 70 de milioane de euro, finanțate în timpul fostei administrații. Primarul Nicolae Robu s-a mulțumit să ducă la bun sfârșit aceste proiecte, să taie panglicile inaugurale și să și le asume. În rest, nu a făcut absolut nimic.

Orașe precum Oradea și Cluj au atras, din 2014 încoace, proiecte de sute de milioane de euro. Până și Buziașul are un proiect de vreo cinci milioane de euro. Marea performanță a Ti m i ș o a r e i este un proiect - da, unul! - în valoare de vreo 10.000 de euro, și ăla anchetat de DNA.

În schimb, Timișoara a aruncat bani cu nonșalanță pentru tot felul de studii și de proiecte nefezabile, la care, de altfel, s-a și renunțat. Aduceți-vă aminte, numai, de ideile crețe cu jocul de apă, sunet și lumini pe Bega, cu metrou în locul liniei de cale ferată care traversează centrul orașului sau cu întregirea inelului de circulație prin realizarea unui subpasaj rutier prin fața Operei. În ceea ce privește acest din urmă proiect, pierderile nu au fost numai financiare, ci și de patrimoniu, Primăria oferind în schimbul unui subpasaj practic fără valoare terenuri de o valoare certă, de care au profitat investitori privați. Iar investițiile care s-au făcut - cu subpasaje, lărgiri de drumuri și așa mai departe - nu au reușit decât să mute problemele existente în alte părți ale orașului, dat fiind faptul că Timișoara a repetat, prin ele, greșeli pe care alții le-au făcut cu zeci de ani în urmă, greșeli din care noi nu am reușit să învățăm nimic.

Situaţia la zi

Cum este orașul Timișoara astăzi? Pe scurt, situația este așa: încărcat de datorii; cu societățile Consiliului Local la pământ; cu servicii publice deficitare, dacă nu chiar inexistente; cu multă lăudăroșenie în ceea ce privește proiecte nefezabile sau investiții inutile. Pentru a mai amâna cumva deznodământul firesc, acum primarul încearcă să atragă mai mulți bani majorând impozitele pe autoturisme și pe clădirile nerezidențiale. Acest lucru însă nu reușește să ascundă un adevăr trist: situația dezastruoasă în care Timișoara a ajuns ca urmare a unei administrații incompetente și, aș îndrăzni să spun, chiar iresponsabile. Dacă Timișoara mai respiră astăzi, o face ca urmare a unei inerții lăsate de perioada de până în 2012 și datorită existenței multinaționalelor atrase în aceeași perioadă și a câtorva dezvoltatori privați. În rest, avem întuneric și mizerie, pentru care, cineva, la un moment dat va trebui să plătească.

Flavius BONCEA



LEGE nr.215 din 23 aprilie 2001 - Legea administraţiei publice locale - republicată în Monitorul Oficial cu numărul 123 din data de 20 februarie 2007

(...) Art. 63. – (1) Primarul îndeplinește următoarele categorii principale de atribuții:

a) atribuții exercitate în calitate de reprezentant al statului, în condițiile legii;

b ) atribuții referitoare la relația cu consiliul local;

c) atribuții referitoare la bugetul local;

d) atribuții privind serviciile publice asigurate cetățenilor;

e) alte atribuții stabilite prin lege.

(...)

(4) în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1)

lit. c), primarul:

a) exercită funcția de ordonator principal de credite;

b ) întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local;

c) inițiază, în condițiile legii, negocieri pentru contractarea de împrumuturi și emiterea de titluri de valoare în numele unității administrativ-teritoriale;

(...)

(5) în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) lit. d), primarul:

a) coordonează realizarea serviciilor publice de interes local prestate prin intermediul aparatului de specialitate sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local;

b ) ia măsuri pentru prevenirea și, după caz, gestionarea situațiilor de urgență;

c) ia măsuri pentru organizarea executării și executarea în concret a activităților din domeniile prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. a) -d) ;

d) ia măsuri pentru asigurarea inventarierii, evidenței statistice, inspecției și controlului efectuării serviciilor publice de interes local prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. a) -d), precum și a bunurilor din patrimoniul public și privat al unității administrativ-teritoriale.

(...)


Daca am gresit thread-ul, va rog sa ma anuntati.

Aceasta postare a fost editata de BENIAMIN MARIUS: 11 noiembrie 2018 - 12:07


#2 Useril este offline   lionking 

  • Membru autentic
  • PipPipPip
  • Grup: Members
  • Postari: 34
  • Inregistrat: 10 noiembrie 17

Postat 19 noiembrie 2018 - 05:17

Un articol tendentios si alarmist, nimic mai mult! Ca orice demagogie, ascunde si sferturi de adevar, dar ramane o mizerie distructiva.
Timisoara a fost aici si va mai fi multa vreme si -ca de obicei- va progresa in ciuda administratiei locale sau celei centrale si nu datorita lor.
Un articol care ofera solutii la Problemele Orasului ar fi mult mai oportun dar cui foloseste!? Mai e si greu de scris fata de nimicul de mai sus.
3

Arata acest topic


Pagina 1 din 1
  • Nu puteti crea un topic nou
  • Nu puteti replica pe acest topic

1 useri citesc topicul
0 membri, 1 vizitatori, 0 utilizatori anonimi